Iubire & Tehnică: Nuca De Cocos

Iubesc nuca de cocos! Ma rog, cred ca toată lumea o iubește… are o aroma minunată, e foarte gustoasă și are o consistență deosebită. Însă pe cât de mult îmi place, pe atât de mult mă oftică preparatele din nucă de cocos pe care le găsesc de cumpărat. Și hai, laptele treacă-meargă, dar nuca de cocos rasă și deshidratată e oribilă. E stoarsă de ultima fărâmiță de unt și aromă, și n-are niciun gust, de uneori am impresia că e făcută din ceva înlocuitor, și nu din nucă de cocos.

De aceea, cel mai bine e să luați frumos câteva nuci de cocos și să vă rezervați o după-amiază liniștită în care să preparați în casă ce aveți nevoie: lapte, fulgi uscați sau felii subțiri coapte de miez de nucă. Nu e greu, o să vedeți în articolul de azi că e chiar ușor și super-fun să pregătiți chestiile astea. În momentul în care o să crăpați prima nucă de cocos și o să-i simțiți aroma o să vedeți că merită efortul…

Mai întâi, trebuie să găurim nuca de cocos cu o șurubelniță. Nuca de cocos are în mod natural trei găuri mai mult sau mai puțin astupate, care trebuie încercate cu șurubelnița. Găsiți gaura care e permeabilă și introduceți șurubelniță până în interior.

Dacă mai reușiți să spargeți o gaură e super, pentru că apa din nucă se va scurge mai ușor; dacă nu, nu-i problemă doar că trebuie să scuturați puțin nuca pentru a elimina apa.

Asta NU e lapte de cocos, așa cum am citit uneori pe net. E un lichid care se poate bea dacă vreți, e super-sănătos, dar nu e lapte de cocos.

Acum că am scăpat de problema asta, să trecem la spargerea nucii. Pentru asta, trebuie să luați un ciocan și, cu partea ascuțită, loviți nuca pe linie mediană, din loc în loc, întorcând-o pe toate părțile. Îmi pare rău că nu pot să vă arăt asta, dar cum azi eu centram – eu dam cu capul, n-am putut să pozez cum trăgeam ciocane. Însă găsiți nenumărate tutoriale pe youtube, dacă descrierea mea n-a fost destul de elocventă. La un moment dat o să auziți cum nuca începe să se crape, și într-un final asta se va întâmpla. Acum aveți două jumătăți de nucă de cocos.

Ca să desprindem miezul care e lipit de coajă, luăm un cuțit cu vârful rotunjit și facem un șanț tăind din centru spre exterior, la distanță mică. Introducem apoi lama cuțitului între miez și coajă, încercând să desprindem cât mai mult. Facem o nouă tăietură din centru spre exterior, la distanță mai mare, și dizlocăm bucata de miez. E destul de important să avem bucăți cât mai mari, deoarece miezul fiind tare, e greu de lucrat cu bucățelele mici. Riști să-ți lași buricele degetelor pe răătoare…

Și tot așa, încetul cu încetul scoatem tot miezul din coajă. E momentul să-l spălam bine și să-l curățăm de învelișul maro de pe partea care a stat lipită de coaja lemnoasă. Facem asta cu o curățător de cartofi care să taie subțire. În cazul meu, cel care taie cel mai subțire e și cel mai vechi, de-aia arată săracul așa bătrân și rablagit.

Buuun, și acum să trecem la făcut efectiv niște produse. Scopul meu de azi era să fac niște lapte de cocos și niște fulgi uscați. Am dat pe răzătoarea mică bucățile de miez (faci ceva mușchi la activitatea asta!) și am pus rezultatul într-un castron. Am adăugat 200ml de apă plată (am avut o nucă de cocos, dacă faceți mai multe puneți tot atâta apă pentru fiecare) și am frământat bine cu mâna, apoi am lăsat să stea 20 de minute.

După acest răstimp am pus o sită deasă deasupra unui castron, am luat câte o mână de amestec și am stors deasupra castronului zeama. Am pus deoparte fulgii de cocos storși, desigur. Am continuat așa până am terminat fulgii înmuiați, apoi am turnat și restul de zeamă prin sită. Am mai strecurat o dată (era bine dacă aveam tifon, dar n-am avut, din păcate) și… doamnelor și domnilor, abia ăsta e lapte de cocos. Să vă fie de bine.

La final, am răspândit fulgii de nucă storși bine într-o tavă tapetată cu hârtie de copt. Nu trebuie să fie un strat foarte subțire, dar încercați totuși să-i afânați cât de bine puteți. Am copt o oră în cuptorul dat la minim, cu ușa întredeschisă, apoi am închis ușa și am mai copt o oră, învârtindu-i destul de des, ca să fie uscați uniform. Trebuie ceva atenție ca să nu-i pârliți (nu că n-ar fi bun i și rumeniți, dar nu asta era ideea azi).

Am pus laptele într-o sticlă cu dop, în frigider (vreau să fac un curry mâine) iar fulgii uscați într-un borcan cu filet, în dulap (cu ăștia încă nu m-am hotărât ce fac).

Ei, cum vi s-a părut? Teribil de greu sau acceptabil?