Chec Cu Dovleac

Vă vine să credeţi că până azi nu am mâncat niciodată dovleac? De fapt, cred că o dată, de mult, am cumpărat o plăcintă cu dovleac din greşeală, crezând că e cu mere. Ştiu că am şi mâncat-o, dar fiind de cumpărat nu mă mir că nu mi-a produs vreo impresie.

Azi mă simţeam într-o dispoziţie aventuroasă, aşa că am luat un dovleac lunguieţ de la piaţă şi m-am pus pe căutat reţete de făcut ceva cu el. În primă fază m-am interesat de modul în care se coace, şi o să scriu aici, că sigur or mai fi şi alte persoane care nu s-au confruntat cu problema: se spală bine, se taie pe lungime, se scobeşte de seminţe şi se aşează cu faţa în jos într-o tavă tapetată cu folie de aluminiu. Se coace în funcţie de mărime, între 45 de minute şi o oră, până devine moale de tot. După ce se răceşte se ia cu lingura din coajă şi se pisează până la consistenţa de pastă. Ce vă rămâne nefolosit se poate congela (dacă nu-l mâncaţi gol, desigur!) până la 3 luni.

Şi după ce-am executat eu toate astea m-am hotărât să fac un chec. Am dat o căutare după “pumpkin bread” şi am avut de unde alege…

M-am oprit la reţeta asta, pe care bineînţeles am adaptat-o la gusturile noastre; am înlocuit condimentele cu vanilie şi nucile cu bucăţele de ciocolată.

Ingrediente:

200g făină albă
200g zahăr
1/2 linguriţă sare
1 linguriţă bicarbonat de sodiu
1 cană piure de dovleac
2 ouă bătute
un sfert de cană de apă
o linguriţă extract de vanilie
120ml ulei de măsline
100g ciocolată tocată

Am amestecat într-un bol ingredientele uscate: făina, sarea, bicarbonatul şi zahărul. În alt bol am bătut ouăle împreună cu piureul de dovleac, extractul de vanilie, uleiul şi apa. Am turnat apoi lichidele lângă solide şi le-am amestecat uşor, până s-au omogenizat, dar fără exces de zel, mai cu cocoloaşe aşa.

Am adăugat şi bucăţelele de ciocolată şi m-am asigurat că sunt distribuite egal în tot aluatul.

Am tapetat o tavă de chec cu unt moale şi făină, apoi am turnat în ea aluatul moale de chec. Am dat la cuptorul încins la 180 de grade pentru aproape o oră (însă după cum ştiţi cuptoarele diferă destul de mult, aşa că vă sfătuiesc să începeţi să-l verificaţi cu scobitoarea după 45 de minute). După ce a fost gata l-am mai lăsat să se odihnească 5 minute în formă, apoi l-am scos la răcit pe un grătar.

După ce s-a răcit complet am încropit o glazură din 100g cremă de brânză, 50g unt topit şi 200g zahăr pudră, pe care le-am bătut bine cu mixerul şi le-am lăsat să se răcească. Am turnat apoi frumos deasupra checului, apoi am împrăştiat deasupra seminţe de dovleac coapte.

Rezultatul a fost… o simfonie în galben. O prăjitură umedă, delicioasă, în care dovleacul s-a caramelizat, dându-i o aromă parcă de melasă…

Mă bucur mult că m-am aventurat să cumpăr dovleac, am avut de pierdut în timpul în care nu m-am atins de el. Mi-a plăcut foarte mult şi copt, gol, şi îmi imaginez că e o nebunie cu puţină scorţişoară presărată deasupra (în mod sigur voi încerca).

Astea fiind zise, vă urez un weekend plăcut, cu mâncare bună şi relaxare.