Biscuiţi Graham

Când m-am hotărât să fac graham crackers (pe care îi ador) am zis că n-o să fie mare scofală. Mă aşteptam, în primul rând, să găsesc făină graham pe toate drumurile, ceea ce era fals. Mi-a luat juma de zi şi vreo 6 magazine naturiste să mă prind că, de fapt, chiar nu se găseşte de cumpărat. Din fericire, după ce mă apucasem să sun la 2 mori, am găsit pe net, la un magazin online, Paradisul Verde, cărora le mulţumesc şi pe această cale. Am luat deci două kilograme de făină graham bio – nu aveam nevoie de atâta, dar am zis să fiu sigură. Poate fac şi o pâine în viitor, dar nu promit nimic.

După ce am rezolvat făina, am început să caut o reţetă. Mă gândeam că o să găsesc destule, dar nici aici n-a fost cazul, pentru că americanii îşi cam cumpără graham crackers şi nu prea îi fac acasă. Cea mai vehiculată reţetă de peste ocean era cea a lui Nancy Silverton din Pastries from La Brea Bakery, despre care bănuiesc eu că e foarte bună, ca de altfel toate reţetele ei, dar are un mic cusur: nu conţine făină graham. Acuma, după cât mă chinuisem sa găsesc făină, era chiar culmea. Am continuat să caut până am găsit o reţetă adaptată după The Craft of Baking de Karen DeMasco. Pe care am şi făcut-o dar care, în primă fază, n-a ieşit. După ce am recalculat toate cup-urile în grame, mi-am dat seama că am folosit zahăr brut (demerara) şi nu zahăr brun (molasses sugar). Aşa că am luat zahăr de care trebuie, am mai modificat puţin cantitatea de făină şi am pus vanilie în loc de scorţişoară (asta ca să n-o ignor complet pe Nancy Silverton).

Şi au ieşit atât de buni, că vă rog să salvaţi reţeta pe undeva chiar dacă n-aveţi chef să mâncaţi biscuiţi, dar aluatul e minunat ca bază pentru cheesecake. Eu am făcut biscuiţii ca să aibă fiică-mea ce mânca dimineaţa înainte să meargă la şcoală, şi merg foarte OK şi pe post de gustare, lângă un măr sau o cutie de lapte.

Ingrediente:

• 280g făină
• 60g făină graham
• 1/2 linguriţă sare
• 1/2 linguriţă bicarbonat de sodiu
• 230g unt la temperatura camerei
• 45g zahăr brun (molasses sugar)
• 50g zahăr tos
• 60g miere lichidă
• o linguriţă extract de vanilie

Într-un bol mijlociu cerneţi făina, sarea şi bicarbonatul. Într-un bol mai mare bateţi cu mixerul restul ingredientelor cam un minut, până sunt omogenizate. Adăugaţi la acest mix ingredientele uscate, în două tranşe, amestecând bine după fiecare. Înveliţi în folie de plastic şi daţi la frigider pentru măcar o oră sau până la două zile.

La mine s-a nimerit să stea la frigider până a doua zi, aşa că a trebuit să las aluatul să se dezmorţească înainte de a-l întinde. Presăraţi făină pe masa de lucru şi daţi bine şi pe sucitor. Întindeţi o foaie de aproximativ 1/3cm – 1/2cm şi decupaţi biscuiţii cu o formă. Dacă vreţi să nu aveţi probleme când transferaţi biscuiţii în tavă, pe hârtie de copt (în condiţiile în care aluatul se înmoaie foarte rapid), puteţi să întindeţi aluatul direct pe hârtia de copt, eliminând mai apoi excesul de aluat dintre biscuiţi. Ceea ce vă şi recomand.

Coaceţi la 180 de grade timp de 8-10 minute, până când marginile devin aurii. Lăsaţi-i să se odihnească în tavă încă 5 minute, apoi scoateţi-i la răcit pe un grătar – se întăresc relativ repede.

Apoi, faceţi ca mine o ceașcă mare de ciocolată caldă şi savuraţi biscuiţii lângă ea. Sunt fini, delicaţi şi aromaţi discret… gustul de melasă şi cel de vanilie fac o combinaţie neaşteptat de bună. În mod cert o reţetă care va intra în rutină la noi în casă.

Vă pup şi vă doresc un weekend minunat, mai ales că e atât de frumos afară…