Vacanţă În Corfu

Dragii mei, noi tocmai ne-am întors dintr-o vacanţă târzie în Grecia. Foarte frumos (peisajul) şi bun (mâncarea). De vreme nu mai zic, pentru că - deşi ne-a speriat în prima zi – a fost superbă, până la urmă. Cald, dar nu prea cald, numai bine cat sa fie confortabil când iesi din mare.

Căutând ceva mai depopulat, ne-am cazat în Paleokastritsa, într-un hotel cu vedere la mare. A fost rost de snorkeling, de bălăceală cu copilul, de citit 2 cărţi* foarte bune şi de zăcut pe plajă pentru un bronz moderat. Zăcutul pe plajă a fost, vă daţi seama, the best part .

Copilul s-a distrat maxim, a mâncat de-a rupt şi-a adormit devreme în fiecare seară. S-a întors rotunjită şi bronzată şi azi-dimineaţă a protestat corespunzător la oroarea de-a fi trezită devreme în scop de mers la grădi, deci totul e în parametri.

P. a obosit bicla pe ceva trasee de mountain-biking şi cică a fost frumos.

De shopping nu e rost. Am luat din inertie o carte de bucate pentru turişti din care încă n-am testat nimic şi desigur mixuri de condimente pentru pastitsada, stiffado şi gyros. Le voi încerca în curând, pentru că ce am mâncat acolo ne-a plăcut foarte mult. Recomand, în mod special, restaurantul Nereids. Am mâncat de mai multe ori acolo şi am testat mai toate felurile tradiţionale – totul a fost la superlativ.

Însă recunosc. Desi am testat diverse specialităţi, am mâncat salată grecească în fiecare zi.

Am vizitat pentru câteva ore şi oraşul Corfu. Ca şi mâncarea, e impregnat de influenţa veneţiană. A fost interesant.

Iar aici o vedeţi pe autoare admirând un scuter:

Deşi sunt tentată să las postul aşa, mai ales că am obţinut ce am vrut de la vacanţă asta (mare, soare, relaxare, mountain-biking şi papa bun) nu pot să nu menţionez şi că, odată ce te-ai îndepărtat 100m de hotel, apar dâmburi pe care găseşti gunoaie şi maşini/electrocasnice abandonate, că e mare nevoie să facă ceva împotriva ţânţarilor şi că albinele sunt o (mică) problemă. E impresionant să vezi alăturarea între splendoarea naturii (peisajele sunt spectaculoase) şi… mâna omului. Am văzut şi multe clădiri de business abandonate, aşa că bănuiesc că şi criza economică are de-a face cu asta.

Însă una peste alta a fost o vacanţă aşa cum ne-am dorit. De azi ne întoarcem la lucru şi, sper eu, voi continua să vă bucur cu reţete bune.

* Sara Gruen, “Apă pentru elefanţi” şi Douglas Coupland, “Tânără în comă”