Howth, Co Dublin

Asta e un post despre frumusețe pură. Despre locuri, atâtea locuri frumoase într-o lume atât de mare. E minunat, nu? Indiferent cât putem vizita, rămân încă atâtea noi locuri minunate de văzut. Acest gând singur mă va face să mă simt mai bine într-o zi tristă (asta, plus gândul că mai sunt atâtea feluri de mâncare de care încă n-am auzit și pe care încă nu le-am mâncat!!)

O călătorie de aproximativ 30 de minute cu DART din Dublin (depinde din ce stație îl luați) până la capătul liniei. Howth! Ajungem adică la adevăratul peisaj irlandez, de vis. Imaginile vor spune mai mult decât aș putea eu, în cuvinte.

Îndată ce ieșim din gară intrăm într-un shop mic de peste drum și cumpărăm o hartă a micii peninsule. Imediat ajungem în port, unde pescadoarele bătrâne își usucă plasele la soare.

Vasele de agrement sunt mai tinere…

Desigur, în drum spre port încercăm să ignorăm pentru moment magazinele care vând pește proaspăt, lângă rafturi pline de delicatese…

Ne repezim imediat să admirăm marea, neașteptat de verde și frumoasă și curată (nu știu de ce dar eram convinsă ca va semăna mai mult cu Marea Nordului, mâloasă…)

Pescărușii țipă și zboară de colo-colo sau se încălzesc la soare pe o piatră 

Pornim pe cărarea care înconjoară insula prin exterior, admirând căteva case luxoase pe care nu le pozăm, din discreție. Locul e plin de astfel de locuințe, multe dintre ele având vedere la mare, grădini foarte îngrijite și nume romantice. Insă poteca pe care mergem este de vis, străjuită de tufe de ciulini,

și de un soi de jnepeni înfloriți, țipători, galbeni.

Iar priveliștea stâncilor care se prăvălesc în mare ne umple sufletul de frumusețe.

Mergem tot așa până ce vedem în întregime Dublin Bay. Poteca dă înconjur peninsulei, însă noi deja simțeam nevoia sa bem o cafea, așa că am pornit spre oraș. Ne-am oprit la The Summit Inn, unde am baut licoarea, un loc foarte plăcut, cu încălzitoare pentru terasă.

Am coborăt apoi până la ultima noastră destinație, Howth Castle. Considerat a fi una dintre cele mai vechi constructii din Irlanda (dateaza din secolul 12, cu multiple modificari), castelul nu e deschis pentru public decât în ocazii speciale.

Ce e interesant însă este faptul ca găzduiește o școală de bucătari în vechea bucătărie (desigur recondiționată) a reședinței, The Kitchen In The Castle Cookery School. Ah, da, mi-ar plăcea!

Deja obosiți si cu un copil înfometat lângă noi, am mers într-o mică tavernă și am mâncat un pește atât de bun și de proaspăt că mi-au dat lacrimile. De altfel, toate restaurantele au pește și fructe de mare foarte proaspete (și un miros delicios este prezent peste tot).

Închei aici, fără să fi reușit sa povestesc măcar un sfert din minunăția acestui loc. I’m in love! Mă voi întoarce aici înainte sa plec din Irlanda.

Să aveți o duminică frumoasă!